Simptomele astmului la copil sunt asemănătoare cu cele ale adultului. În cazul copiilor mici, boala poate fi diagnosticată mai greu, deoarece micuţii nu pot descrie la fel ca şi adulţii ceea ce îi supără.
Cea mai frecventă boală cronică a copilăriei este asmul bronşic, afecţiune caracterizată prin inflamaţia căilor respiratorii. La copii, în 3 din 4 cazuri este vorba despre astm alergic (printre alergiile implicate numărându-se cele la praf, mucegai, polen).
Printre factorii implicaţi în apariţia astmului la copii se numără cazurile din familie (părinţi, bunici), prezenţa alergenilor, numărul mare de infecţii respiratorii (răcelile repetate) şi expunerea la fumul de ţigară. Poluarea este un alt factor important implicat în apariţia astmului la micuţi, ceea ce explică şi creşterea numărului de copii diagnosticaţi cu această boală.
După 6 ani, se diagnostichează mai uşor
Simptomele astmului se pot diferenţia în funcţie de vârsta copilului.
La copiii mai mici de 5 ani, simptomele sugestive de astm includ: respiraţia şuierătoare, dificultate respiratorie la efort (după ce aleargă sau chiar după ce râde) şi tusea prezentă mai ales în timpul nopţii. În cazul copiilor astmatici, răceala, chiar dacă este vindecată, se prelungeşte cu episoade de tuse.
La copiii mici, asmul bronşic poate fi greu de diagnosticat, întrucât problele funcţionale respiratorii, în cadrul cărora se determină hiperactivitatea bronşică, presupun colaborarea cu micul pacient.
La copiii cu vârsta peste 5 ani, rinita cronică, dificultatea respiratorie la efort şi tusea nocturnă se numără printre simptomele clasice ale astmului.
Cu cât astmul este depistat mai devreme, cu atât riscurile de agravare ale bolii sunt mai mici.
Cum se tratează
Tratamentul astmului la copii este asemănător cu cel al adultului cu această boală, desigur, fiind vorba de doze mai mici. Există medicaţie care se administrează pentru controlul bolii şi una adaptată crizelor. În această ultimă situaţie, părinţii trebuie să urmeze indicaţiile medicului pediatru.
La copiii mai mici de 5 ani, poate fi nevoie de un spacer cu mască facială, pentru o mai bună administrare a tratamentului.
Copiii cu astm nu trebuie expuşi fumului de ţigară şi nici părului de animale sau prafului. Un astm bine controlat îi permite copilului să facă mişcare, care chiar îi este recomandată.
Tusea prelungită a copilului ar putea fi semn de astm
Simptomele astmului la copil sunt asemănătoare cu cele ale adultului. În cazul copiilor mici, boala poate fi diagnosticată mai greu, deoarece micuţii nu pot descrie la fel ca şi adulţii ceea ce îi supără.
Cea mai frecventă boală cronică a copilăriei este asmul bronşic, afecţiune caracterizată prin inflamaţia căilor respiratorii. La copii, în 3 din 4 cazuri este vorba despre astm alergic (printre alergiile implicate numărându-se cele la praf, mucegai, polen).
Printre factorii implicaţi în apariţia astmului la copii se numără cazurile din familie (părinţi, bunici), prezenţa alergenilor, numărul mare de infecţii respiratorii (răcelile repetate) şi expunerea la fumul de ţigară. Poluarea este un alt factor important implicat în apariţia astmului la micuţi, ceea ce explică şi creşterea numărului de copii diagnosticaţi cu această boală.
După 6 ani, se diagnostichează mai uşor
Simptomele astmului se pot diferenţia în funcţie de vârsta copilului.
La copiii mai mici de 5 ani, simptomele sugestive de astm includ: respiraţia şuierătoare, dificultate respiratorie la efort (după ce aleargă sau chiar după ce râde) şi tusea prezentă mai ales în timpul nopţii. În cazul copiilor astmatici, răceala, chiar dacă este vindecată, se prelungeşte cu episoade de tuse.
La copiii mici, asmul bronşic poate fi greu de diagnosticat, întrucât problele funcţionale respiratorii, în cadrul cărora se determină hiperactivitatea bronşică, presupun colaborarea cu micul pacient.
La copiii cu vârsta peste 5 ani, rinita cronică, dificultatea respiratorie la efort şi tusea nocturnă se numără printre simptomele clasice ale astmului.
Cu cât astmul este depistat mai devreme, cu atât riscurile de agravare ale bolii sunt mai mici.
Cum se tratează
Tratamentul astmului la copii este asemănător cu cel al adultului cu această boală, desigur, fiind vorba de doze mai mici. Există medicaţie care se administrează pentru controlul bolii şi una adaptată crizelor. În această ultimă situaţie, părinţii trebuie să urmeze indicaţiile medicului pediatru.
La copiii mai mici de 5 ani, poate fi nevoie de un spacer cu mască facială, pentru o mai bună administrare a tratamentului.
Copiii cu astm nu trebuie expuşi fumului de ţigară şi nici părului de animale sau prafului. Un astm bine controlat îi permite copilului să facă mişcare, care chiar îi este recomandată.
sursa foto: shutterstock.com