Cea mai importantă funcție a pielii este aceea de apărare în fața factorilor externi. Dincolo de acest lucru, pielea este cel mai mare organ al corpului, cu numeroase atribuții importante pentru organism.
Are o greutate aproximativă de 3-4 kilograme, ceea ce reprezintă 6% din greutatea întregului corp. Structurile pielii sunt epidermul, dermul și hipodermul, la care se adaugă structurile anexe: unghiile, glandele și firele de păr. Printre funcțiile pielii se numără cea de protecție (chimică, mecanică, biologică, termică, electrică, împotriva radiațiilor și împotriva pierderii de electroliți), de termoreglare și cea metabolică.
Melanina apără de razele soarelui
Epidermul, stratul exterior al pielii, are o grosime între 0,04 mm și 1,5 mm. La nivelul epidermului se găsesc keratinocitele, celule ce conțin o substanță care are rol de protecție: keratina. Funcția principală a epidermului este formarea keratinei, în absența acesteia neputând exista viața. Tot la nivelul epidermului se formează melanocitele, care au rolul de a constitui melanina, care oferă protecție împotriva razelor violete. La persoanele cu o nuanță mai închisă a pielii și la cele de culoare, se produce o cantitate mai mare de melanină, acest lucru însemnând că sunt mai protejate de razele soarelui. Melanina lipsește la cei cu albinism, o boală congenitală, ceea ce înseamnă că persoanele cu astfel de boală sunt foarte sensibile la razele soarelui. Atunci când nu se mai produce melanină, apare o boală manifestată prin apariția unor pete albe (vitiligo), iar pistruii apar atunci când distribuția melaninei nu este uniformă.
Fermitatea pielii depinde de colagen
Al doilea strat al pielii este dermul, acesta având grosimea de 0,2 mm - 0,4 mm. Printre elementele constitutive ale dermului se numără și fibrele de colagen. Acestea au rolul de susținere mecanică a dermului. Aproximativ 70% din totalul pielii este reprezentat de colagen. Pe măsură ce organismul îmbătrânește, se produce mai puțin colagen, ceea ce afectează și fermitatea pielii. Tot la nivelul dermului se află substanța fundamentală, care asigură rezerva de apă. Edemele apar atunci când la nivelul substanței fundamentale se reține mai multă apă decât este normal.
Ultravioletele, cel mai mare agresor
Unul dintre factorii care agresează pielea este frigul. Acesta reduce circulația sanguină în vasele dermului. Când frigul are o intensitate mică, se produce o colorație violacee a pielii, iar când acesta este de intensitate puternică și de durată, apar degerăturile. În cazurile cele mai grave, degerăturile de lungă durată duc la necroză, adică la distrugerea celulară. La rândul lor, radiațiile infraroșii pot produce arsuri sau boli degenerative ale pielii. Sub acțiunea radiațiilor ultraviolete, se produce alterarea acizilor nucleici, se formează radicali liberi și se eliberează substanțe vasodilatatoare, care afectează organismul. Sub acțiunea constantă a radiațiilor ultraviolete, sunt afectate glandele endocrine, sistemul circulator, cresc tensiunea arterială și pulsul, fiind stimulat și sistemul nervos central. Pe termen lung, radiațiile ultraviolete provoacă eritem, pigmentație, arsuri, boli de piele (fotodermatoze, keratoze), cea mai gravă dintre acestea fiind cancerul cutanat.
Soarele este principala sursă de ultraviolete, care trimite spre Pământ radiații capabile să distrugă însăși viața. Din fericire, Pământul este apărat de stratul de ozon, care reține o mare parte din radiațiile ultraviolete. În ultimii zeci de ani s-a produs o distrugere a stratului de ozon, ceea ce explică prezența tot mai mare a cazurilor de cancere de piele.
Pentru evitarea efectelor nedorite ale soarelui asupra pielii, se recomandă evitarea orelor când razele sunt puternice (vara, între 11.00 - 16.00) și folosirea cremelor cu factor de protecție solară. Nu este indicată folosirea fardurilor, a rujurilor și a pudrei în timpul bronzării, deoarece aceste produse pot deveni iritante sau fotosensibilizante sub acțiunea soarelui.
Ce influențează aspectul pielii
Lipsa vitaminei A în organism duce la scăderea rezistenței pielii, la uscarea și la descuamarea acesteia, precum și la o colorație cenușie. Și unele boli pot influența aspectul pielii. Astfel, în hipertiroidism, pielea este caldă și umedă, având o secreție sudorală crescută. Hipotiroidia conferă pielii o culoare galbenă, iar boala Addison imprimă pielii o colorație brună accentuată la nivelul leziunilor și în zonele mai expuse.