Mononucleoza, termenul medical pentru „boala sărutului”, este provocată de infecţia cu virusul Epstein-Barr, prezent în salivă. Deseori, afecţiunea nu este diagnosticată din cauză că simptomele ei seamănă mult cu cele ale răcelii.
Febra, oboseala accentuată, durerea de cap, frisoane, dar şi durerea de gât, inflamarea amigdalelor şi mărirea ganglionilor limfatici sunt câteva dintre simptomele care anunţă mononucleoza.
Boala sărutului se manifestă o singură dată, însă virusul Epstein-Barr, care face parte din familia virusurilor herpetice, rămâne în corp toată viaţa.
Acest virus nu este la fel de contagios precum cele responsabile de răcelile comune şi se transmite prin salivă (sărut, tuse). Şi copiii pot veni în contact cu virusul, mai ales dacă folosesc jucării pe care le introduc în gură.
Aproape 90% din persoanele de peste 35 de ani au anticorpi împotriva bolii, ceea ce înseamnă că au fost infectate cu virusul Epstein-Barr.
Afecţiunea se pune în evidenţă printr-o analiză de sânge şi printr-o ecografie abdominală.
NU se tratează cu antibiotice!
La fel ca şi în cazul răcelii, boala sărutului se tratează cu medicamente care să scadă intensitatea simptomelor. Pentru că este provocată de un virus, boala nu se tratează cu antibiotice (acestea sunt eficiente numai în cazul afecţiunilor produse de bacterii). Antibioticele pot fi necesare numai dacă apare o suprainfecţie bacteriană. Repausul la pat şi consumul cât mai multor lichide (ceaiuri din plante) sunt de mare ajutor pentru refacerea organismului.
În cazul copiilor, nu se adminstează aspirină, din cauza riscului de apariţie a sindromului Reye, o boală gravă, care afectează creierul şi ficatul.
Atenţie la complicaţii!
În cazuri destul de rare, boala sărutului este însoţită de complicaţii precum ruptura de splină. Aceasta se manifestă prin durere în partea superioară stângă a abdomenului şi prin respiraţie greoaie. Sportul este total interzis, deoarece favorizează riscurile apariţiei rupturii de splină.
Alte posibile complicaţii ale mononucleozei sunt meningita, encefalita şi lezarea hepatică, aceasta din urmă fiind semnalată de icter (coloraţie galbenă a pielii şi a ochilor).