8 întrebări despre cancerul pulmonar

1. CE ESTE CANCERUL PULMONAR?

Dr. Dana Stanculeanu
Institutul Oncologic “Alexandru Trestioreanu” Bucureşti
Cancerul pulmonar reprezintă o creştere a unor celule anormale în plămân. Aceste celule se înmulţesc şi cresc într-un ritm mai rapid decât celulele normale. Mai multe celule cancerose ataşate unele de altele formează o tumoră.
Tumorile pot fi benigne sau maligne. Cele benigne nu se extind şi nu periclitează viaţa. Ele pot fi îndepărtate prin intervenţie chirurgicală fără a se reface. Tumorile maligne pot invada şi distruge ţesuturile şi organele învecinate sau se pot extinde în alte părţi ale corpului.
Dacă celulele canceroase au început să crească în plămân, excrescenţa formată se numeşte tumoră pulmonară primară. Uneori, celulele tumorale din plămân se desprind, sunt purtate prin vasele de sânge, ajungând în alte părţi ale organismului, unde se fixează şi unde încep să crească (de exemplu în oase). Acest nou cancer se numeşte metastază sau tumoră secundară.

2. CARE SUNT CAUZELE CANCERULUI PULMONAR?

Dr. Dorin Vancea
Preşedintele Secţiunii de Cancer Pulmonar a Societăţii Române de Pneumologie
Spitalul de Pneumologie “V. Babeş” Timişoara
Spre deosebire de majoritatea altor tipuri de cancer, ale căror cauze sunt adesea necunoscute, cauza principală a cancerului pulmonar este reprezentată, la peste 90% din pacienţi, de fumat. Corelaţia dintre fumat şi cancer a fost descoperitp încă din anii 1950.
În rândul barbaţilor fumători, riscul de apariţie a cancerului pulmonar este de 17%, în timp ce în rândul femeilor fumătoare este de 12%.  Specialiştii estimează că un individ care fumează mai mult de un pachet de ţigări pe zi are un risc de a dezvolta cancer pulmonar de 20 - 25 de ori mai mare comparativ cu un nefumător.
Din păcate, în acest context, 40% dintre persoanele care încep să fumeze în adolescenţă şi continuă să fumeze şi după această vârstă nu vor ajunge la pensie. Dacă persoana renunţă la fumat, riscurile de apariţie a cancerului se reduc treptat în timp, însă destul de greu. Se pare că abia dupa 15 ani de absti-nenţă totală de la fumat riscurile de apariţie a cancerului încep să devină similare cu cele ale unui nefumător, însă ele se reduc la 2% doar după 30 de ani de la abandonarea fumatului. În primii 10 ani riscurile se menţin însă foarte ridicate. Fumatul pipei sau al trabucurilor este şi el un important factor de risc.
În contextul fumatului, apariţia cancerului poate fi favorizată de:
• numărul ţigărilor fumate;
• vârsta la care individul s-a apucat de fumat;
• perioada de timp în care persoana a fumat (sau de cât timp s-a lăsat de fumat);
• conţinutul în nicotină al ţigărilor fumate.
Fumul de ţigară conţine peste 300 de substanţe chimice, iar aproximativ 40 dintre aceastea sunt incriminate şi recunoscute drept factori carcinogeni direcţi. Unele dintre aceastea se pare că pot influenţa în mod direct AND-ul şi pot produce mutaţii în numeroase gene implicate în supresia tumorilor.  Dacă aceste gene sunt modificate, este afectată capacitatea organismului de a lupta împotriva cancerului.
Deoarece nu toţi pacienţii diagnosticaţi cu cancer pulmonar sunt fumători, specialiştii au descoperit şi alte cauze care pot determina apariţia acestei neoplazii. Fumatul pasiv - prin expunerea îndelungată a unui nefumător la fumul de ţigară - este incriminat în 25% din totalitatea cazurilor de cancer pulmonar care apar la nefumători. Acesta este motivul pentru care autorităţile au decis că fumatul în locuri publice să fie interzis. Din păcate însă, această hotărâre nu este aplicată corespunzător, ceea ce semnifică faptul că majoritatea indivizilor încă nu conştientizează riscul asociat fumatului şi expunerii la fumul de ţigară. Un individ nefumător care trăieşte alături de o persoană care fumează, are un risc de două ori mai mare de a dezvolta cancer pulmonar.
Expunerea cronică la azbest este unul din cei mai importanţi factori de risc neasociaţi fumatului, care poate determina apariţia cancerului pulmonar. Azbestoza este corelată şi cu apariţia mezoteliomului malign şi a fibrozei pulmonare. Expunerea cronică la azbest se pare că poate creşte riscul de cancer de până la 5 ori la indivizii expuşi, comparativ cu populaţia care nu vine în contact cu azbestul.
Totuşi, cancerul pulmonar apare şi la indivizii nefumători, în aceste situaţii fiind corelat cu expunerea cronică la azbest, cu poluarea exagerată a aerului din zonele industriale sau chiar cu factori genetici.   
Poluarea din aer a fost inclusă recent în categoria factorilor care pot cauza cancer pulmonar de către Agenţia Internaţională pentru Cercetări asupra Cancerului (IARC), un organism specializat al Organizatiei Mondiale a Sănătaţii (OMS). Potrivit Agenţiei Europene de Mediu, în anul 2008  cel mai poluat oraşu din România era Iaşi, cu 54 ug/m3 (microgram pe metru cub de aer), urmat de Timişoara, cu 51 ug/m3 şi Craiova, cu 49 ug/m3. Bucureştiul ocupă locul 4 în această listă, cu 48 ug/m3, fiind urmat de Botoşani (29 ug/m3), Bacău (27 ug/m3), Oradea (26 ug/m3), Buzău (22 ug/m3) şi Galaţi (18 ug/m3).
Uniunea Europeană a fixat o limită medie admisibilă de 25 de micrograme pe metru cub pe an, în timp ce Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă maximum 10 micrograme.

3. CARE SUNT TIPURILE DE CANCER PULMONAR?

Dr. Dana Stănculeanu
Institutul Oncologic “Alexandru Trestioreanu” Bucureşti

Există mai multe tipuri diferite de cancer pulmonar. Cele mai frecvent întâlnite sunt următoarele două tipuri:
• Cancerul pulmonar fără celule mici, care este tipul cel mai frecvent întâlnit (aproximativ 75% din cazuri);
• Cancer pulmonar cu celule mici.
Aceste două tipuri de cancer pulmonar răspund diferit la schemele de tratament administrate.
De aceea, cel mai potrivit tratament pentru boala dumneavoastră va depinde de tipul de cancer pulmonar de care suferiţi.
Vom explica pentru dumneavoastră câteva aspecte legate de cele două tipuri de cancer pulmonar :
Cancerul pulmonar fără celule mici.
În funcţie de tipul de celule, există câteva forme diferite de cancer pulmonar fără celule mici:
• Adenocarcinomul - apare mai frecvent la femei, în special foste fumătoare sau nefumătoare,     fiind subtipul de cancer care se corelează cel mai putin cu fumatul, şi poate să se însoţească de acumulări de mucus/spută în căile respiratorii mici.
• Carcinomul scuamos (carcinomul epidermoid) - apare mai frecvent la bărbaţi şi la vârstnici de ambele sexe, este subtipul de cancer ce se corelează cu obiceiul de a fuma, fiind mai rar la nefumători. Apare ca o masă de celule cu consistenţă fermă şi este întâlnită în căile aeriene mari. Dintre tumorile pulmonare, acest tip de cancer pulmonar este cel mai frecvent tip operabil.
Pentru a decide cel mai potrivit tratament, trebuie făcută stadializarea tumorii, care pentru cancerul pulmonar fără celule mici se face astfel:
• Stadiul I: Cancerul este prezent doar într-o parte a plămânului.
• Stadiul II: Cancerul este răspândit la ganglionii limfatici sau la ţesuturile din vecinatate (ex. perete toracic).
• Stadiul III: Cancerul s-a răspândit în piept (torace) şi în general cuprinde ganglionii limfatici mari.
• Stadiul IV: Cancerul s-a răspândit în alte părţi ale corpului (ex. ficat sau oase).
Cancerul pulmonar cu celule mici.
Foarte rar la nefumători, acest tip de cancer este cauzat de celule mici rotunde care formează excrescenţe de obicei în căile aeriene mari. Acest tip de cancer pulmonar are celule care se înmulţesc şi cresc foarte repede şi este adesea răspândit în ganglionii limfatici şi/sau în alte organe la momentul diagnosticului.
Medicul dumneavoastră vă poate vorbi însă şi de alte tipuri de cancer pulmonar sau de tumori aflate la limita între benign şi malign, după cum urmează :
• Mezoteliomul - este asociat frecvent cu un istoric de expunere la azbest. Afectează în general bărbaţii în vârstă şi pot să treacă 35-40 de ani de la prima expunere la azbest până la momentul apariţiei cancerului.
• Carcinoidul - este un tip rar de tumoră a plămânului (1-2% dintre toate cancerele pulmonare). Este mai frecvent la tineri, iar majoritatea pacienţilor nu au simptome la momentul diagnosticului.

4. CARE SUNT SIMPTOMELE CANCERULUI PULMONAR?

Prof. Dr. Florin Mihălţan
Preşedintele interimar al Societăţii Române de Pneumologie
Institutul de Pneumologie “Marius Nasta”,  Bucureşti
UMF Carol Davila Bucureşti
Este recomandat să vă prezentaţi imediat la medic dacă manifestaţi în mod repetat următoarele simptome:
• tuse persistentă, care nu cedează la tratament;
• schimbarea caracterului tusei la un tuşitor cronic (frecvent la fumători);
• sputa (flegma) cu sânge;
• greutate în respiraţie (dispnee), durere în piept (toracică) persistentă;
• pneumonii sau bronşite repetate;
• oboseală, toleranţă scăzută la efort;
• lipsă a poftei de mâncare şi scădere în greutate;
• răguşeală.

5. CUM SE DIAGNOSTICHEAZĂ CANCERUL PULMONAR?

Prof. As. Dr. Ruxandra Ulmeanu
Directorul Şcolii de formare  postuniversitară a Societăţii Române de Pneumologie
Institutul de Pneumologie “Marius Nasta”, Bucureşti
Facultatea de Medicină Oradea
 Cancerul pulmonar este o boală la care diagnosticul se pune cu dificultate. Adesea, la momentul diagnosticului este deja în stadiu avansat “de metastază”, tocmai pentru că acestă boală nu are manifestări specifice.
Medicul specialist recomandă testele necesare precizării diagnosticului.
Uneori, este necesară evaluarea repetată sau interdiciplinară dacă aveţi în mod frecvent simptomele enumerate mai sus.
Diagnosticarea precoce a bolii este posibilă prin intermediul bronhoscopiei.
Bronhoscopia este o tehnică care stabileşte frecvent în timp foarte scurt diagnosticul de cancer pulmonar. Este  o vizualizare “directă” a căilor aeriene (canalele ce conduc aerul în plămâni). Se va introduce (prin nas sau prin gură)  un bronhoscop (un tub flexibil) în căile aeriene. Bronhoscopul este făcut din fibre de sticlă mici care transmit lumina şi permit doctorului să vadă “înăuntrul plămânului”.
Cancerul pulmonar poate fi diagnosticat printr-un fragment de ţesut de plămâni obţinut prin folosirea bronhoscopului (biopsie). Un canal mic din interiorul bronhoscopului permite obţinerea acestor mici fragmente. Căile aeriene vor fi şi “spălate” cu mici cantităţi de lichid, sau “periate” cu mici “periute”. Şi aceste proceduri sunt utile pentru stabilirea diagnosticului. Toate “analizele” obţinute prin bronhoscopie sunt trimise la laboratoare pentru prelucrări diverse. Astfel, medicul poate stabili de multe ori un diagnostic.

Atenţie!
De multe ori pacienţii se tem de biopsie (“ciupirea plămânului”) deorece cred că această tehnică duce la apariţia cancerului.
Este o idee falsă, biopsia diagnostichează cancerul pulmonar, îl obiectivează, atât!
Această idee falsă a apărut deoarece, uneori, datorită momentului întârziat al diagnosticului de cancer pulmonar (prin bronhoscopie şi biopsie), pacientul nu a avut o evoluţie favorabilă, pentru că boala era foarte avansată.
De reţinut!
Pot exista pacienţi cu radiografie “normală” şi care să aibă acestă afecţiune!
Uneori diagnosticul se pune cu dificultate!
 Ascultaţi recomandarea medicilor :
• fie de a repeta bronhoscopia cu biopsie;
• fie de a efectua proceduri minime chirurgicale pentru biopsii diverse (ganglioni aflaţi în spaţiul “dintre plămâni” mediastinoscopie, plămân-toracoscopie, toracotomie).
Esenţială pentru tratamentul adecvat este aflarea tipului de celulă implicat în cancerul pulmonar! Uneori,     pentru acest lucru sunt necesare teste multiple.

6. CUM SE TRATEAZĂ CANCERUL PULMONAR?  

Dr. Dana Stanculeanu
Institutul Oncologic “Alexandru Trestioreanu”, Bucureşti
Tratamentul cancerului pulmonar depinde de mărimea, tipul şi de stadiul tumorii şi, de asemenea, de starea dumneavoastră generală de sănătate. Medicul va decide cel mai potrivit tratament şi cel mai eficace pentru dumneavoastră, cu cele mai puţine reacţii adverse.
În cazul în care cancerul nu este răspandit în organism (stadiile I şi II), îndepărtarea chirurgicală a tumorii este cea mai întâlnită şi cea mai completă formă de tratament pentru cancerul pulmonar fără celule mici. Operaţia trebuie luată în calcul pentru toţi pacienţii în aceste stadii, iar dacă aceasta nu este indicată, pacientul trebuie informat de ce intervenţia chirurgicală nu este o opţiune pentru el.
Dacă boala este extinsă şi pacientul nu poate fi operat, atunci sunt indicate radioterapia şi chimioterapia (singure sau asociate) pentru a controla simptomele şi a reduce dimensiunile tumorii.
Chimioterapia este un termen general folosit pentru a descrie tratamentul medicamentos pentru cancer. Medicamentele utilizate vor distruge celulele canceroase şi vor afecta mai puţin celulele normale. Există mai multe tipuri de chimioterapice care pot fi folosite singure sau în diverse combinaţii.
Radioterapia este un termen care descrie tratamentul cancerului cu ajutorul razelor X. El constă în direcţionarea nedureroasă a unui fascicul de particule cu energie mare pe zonele care necesită tratament. Radioterapia distruge celulele tumorale şi poate fi folosită singură sau în asociere cu chirurgia şi/sau cu chimioterapia.

7. CÂT DE FRECVENT ESTE ÎNTÂLNIT CANCERUL PULMONAR?

Dr. Dorin Vancea
Preşedintele Secţiunii de Cancer Pulmonar al Societăţii Române de Pneumologie
Spitalul de Pneumologie “V. Babeş”, Timişoara
Cancerul pulmonar reprezintă una dintre principalele cauze de mortalitate cauzate de bolile oncologice, atât în cazul bărbaţilor, cât şi al femeilor.
Mortalitatea în urma cancerului pulmonar nu este încă surclasată de nicio altă malignitate!  
În lume, cele mai multe decese prin cancer sunt urmarea cancerului pulmonar - mai mult decât cele cauzate de cancerul de sân şi de prostată împreună. Doar 1 din 10 persoane cu cancer pulmonar este în viaţă la 5 ani de la diagnostic.
La fiecare 30 de secunde, undeva în lume, o persoană moare din cauza cancerului pulmonar.

8. CE TREBUIE SĂ FAC DACĂ SUNT DIAGNOSTICAT CU CANCER PULMONAR?

Dr. Iustina Fusu
Vicepreşedintele Ligii Române de Cancer
În cazul unui diagnostic de cancer pulmonar este foarte important să nu vă pierdeţi speranţa şi să parcurgeţi exact paşii recomandaţi de medicul dumneavoastră, singurul în măsură să stabilească abordarea terapeutică cea mai potrivită.   
Urmaţi toţi paşii pentru stabilirea dignosticului complet şi urmaţi tratamentul aşa cum v-a fost prescris.
De asemenea, pentru consiliere şi pentru suport psihologic mai puteţi contacta:
Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România
Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer (FABC) a fost înfiinţată în anul 2005 din necesitatea ca toţi cei care luptă împotriva cancerului să devină o forţă cu o voce puternică. FABC numără peste 35.000 de membri în întreaga ţară, pacienţi, supravieţuitori şi voluntari. FABC este o federaţie formată din 16 asociaţii care activează pe plan local, la nivelul judeţelor. Pentru a afla care este Asociaţia membră FABC din judeţul dumneavoastră, intraţi pe www.fabc.ro.
Liga Română de Cancer
Liga Română de Cancer este o organizaţie neguvernamentală, ce îşi desfăşoară activitatea în domeniul oncologiei şi funcţionează cu aprobarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei – Direcţia Politici de Sănătate.
 Principalele obiective ale Ligii Române de Cancer sunt: reducerea incidenţei cancerului şi a mortalităţii în urma cancerului, creşterea ratei de vindecare a cancerului, reducerea impactului psihologic şi socio-economic asupra celor bolnavi de cancer, îmbunătăţirea standardului de viaţă pentru pacientul oncologic, sprijinirea factorilor guvernamentali pentru a îndeplini programele naţionale de prevenire a cancerului, luarea de măsuri de reintegrare socio-profesională a pacienţilor bolnavi de cancer. Pentru informaţii suplimentare accesaţi www.romaniancancerleague.org.